http://ctespresso.com/catalog/images/lavazza%20cup.jpg

Când mergi la cafenea și cumperi o cafea plătești cafeaua, dar și apa, serviciul, chiria, profitul proprietarului. Ba mai și umpli golul lăsat în buzunarele proprietarului de cumpărarea aparatului de făcut cafea și de decorarea localului.

Când iei un espresso dublu iei de două ori mai multă cafea, dar apa, serviciul, chiria, aparatul de făcut cafea și decorul localului tot alea sunt.

Așa că îmi explică și mie cineva cum de un espresso dublu la Unirea chiar costă de două ori cât un espresso simplu? Fac pariu că în Londra trebuie să cauți cu multă grijă ca să găsești espresso dublu la lire.

Într-o zi, minune: mă informează chelnerul (cu regret) că nu se mai fumează nicăieri în magazinul Unirea. Am fost bucuros nevoie mare, fiindcă nu mai trebuia să merg în fiecare dup-amiază în căutare de cafenele fără fum. (Dimineața n-aveam timp de căutat: îmi țineam respirația și beam.) După trei zile, surpriză iar: lumea fuma din nou. Claudia o întreabă pe chelneriță, și ea ne lămurește că tocmai plecase „controlul”. Ce să zic, învățasem din generală că minunile țin trei zile așa că n-am fost surprins.

Mai deunăseară mă plimbam cu Claudia și încă trei prieteni pe lângă Banca Națională. Începu bine: un homles cânta la voce și vreo trei instrumente I Can Get No Satisfaction.

Continuă și mai bine. Pe latura estică am găsit hotelul Rembrandt care la intrare are o cafenea pentru nefumători! Pentru vreo oră am fost în al noulea nor (dar nu de fum). Până la urmă însă am rămas cu o impresie ciudată despre loc. La un moment dat mă hotărăsc să mai iau ceva de băut, un amaretto. Chelnerița zâmbind peste măsură: „Pot să ți-l servesc eu [pauză] așa mai special?” Pauză în care eu mărisem ochii și mă gândeam că poate un pahar de vin a fost deja prea mult pentru mine și nu mai aud bine. Eu: „Cum adică?” Chelnerița: „Cu gheață? Cu lămâie?” Eu: „Nu, mulțumesc! Simplu.” Chelnerița: „Deci doar amaretto?” Eu: „Da.” Mai târziu. Eu: „Se poate plăti cu cardul?” Chelnerița: „Sigur că da. Se poate orice.” Tipa de la masa de alături râzând: „Chiar orice?” Chelnerița râzând și ea: „E … nu chiar orice.” În timpul ăsta Claudia, soția mea, se uita și ea mirată, ca și mine.

Ramona, îmi pare rău dar nu-mi aduc aminte de numele tău. Ești sigură că ne cunoaștem? Se mai întâmplă din când în când să primesc emailuri adresate altcuiva, fiindcă se pare că mai sunt alte persoane cu același nume ca mine…

Da. Din când în când o domnișoară de la Televiziunea Cutare (modificat pentru protejarea vinovatului) îmi trimite niște emailuri cu scenarii de la niște seriale încă nefăcute. Când mă obosesc să-i răspund că n-a nimerit adresa bună răspunde repede și mă amenință că trebuie să șterg emailurile imediat. Da. Exact de aia am io timp: Să stau să caut superbul ei email pe care oricum nu l-am citit ca să-l șterg. Eh… Și mai trece ceva timp și iar îmi trimite niște scenarii. De data asta la gmail, nu la yahoo. Complicat rău cu emailul ăsta. În fine. Interesant e că o dată am fost la o piesă de teatru regizată de tizul meu care probabil e destinatarul adevărat.

Dar să revenim la Ramona. Mai țineți minte? Mi-am cerut scuze politicos că la auzul numelui „Ramona” nu mi se aprinde niciun beculeț și i-am sugerat că poate caută pe altcineva cu același nume ca mine. Îmi răspunde:

Numele meu este Ramona. Nu ne cunoaștem.

Mulțumesc mult dragă Ramona. Dacă nu-mi spuneai tu cum te cheamă uitam iar. De fapt, ai putea să-mi trimiți un mesaj săptămânal? Doar așa să mă asigur că nu mai uit cum te cheamă… Nu conteaza că nu știu cine ești. Dar asigură-te că îți scrii numele și în corpul mesajului că eu sunt așa un pic mai fraier și uneori nu-mi dau seama de la cine vine.

Legat de asta… Voi la rubrica „sex” din formulare cu ce completați? M/F sau DA/NU?

De la cei mulți la cei puțini (sunt numărați și cei care nu-s în București, dar e musai ca grupul să aibă măcar o persoană din capitală):

1. Cea mai mare mafie e condusă (în București) de Ioana Dutu și pare să fie un fel de cult al cărui zeu este un oarecare Adam.
2. Urmează apoi iubitori de cultură japoneză (adică manga), reprezentați cu cinste în capitală de Muza-chan.
3. Un grup eterogen și cosmopolit pe care mi-e greu să-l descriu. Reprezentanți: Marius Comper și Bianca Cenuşe.
4. Un grup de spammeri respectabili, mai mult de prin afara, dar reprezentați bine și la noi: seowolf.
5. Un grup de spammeri mai puțin respectabili: onlinemoney4you (suspendat în momentul scrierii), trandafirstef, marinagrega, etc.
6. Fani Justin Bieber: Rebecca, Diane Bieber, etc.
7. Oameni care vor să facă trafic cu addthis (nu prea pare să meargă): Cosmin Ciobanu, authenticro, pescuitulro, etc.
8. Rifa Fatharani și Khairunnisa Nadhifa din București fac parte dintr-un grup mare care vorbește o limbă ciudată. (Știe cineva ce e? E indoneziană?)
9. Fani Nick Jonas, Miley Cyrus & company: iMissDelena, Andreea, etc.
10. Chestii de securitate și tehnologie: MalwareCity din București interacționeză cu mulți din străinătate.

Acum hai să vedem grupulețele unora aleși la întâmplare de mine, fiindcă se întâmplă să le mai fi văzut numele (sau username-ul) pe undeva.

• biank89, arhi, kleonid, eftimie, alecsafk, stirionline, dragosgrijincu, mariuscioane, dannecsa, koket, clacy_ro, mdk21k, andreifloria, cdisillusion, it_stiri, simonamocioi, sebral, amahya, micromoftkids, enedelcu
• vvladescu, stamptrek, doctorcaos, luigivis, twitter_tips, aagan86, kangon, loriguffey, kanedizzle, sreeraj_ts, noisyduckie, ocgente, hrhsar, dawnis, adeyemi001, arianaad, profesorajessie, adivasai, cynthiachiu, mzlory
• shalinmangar, al3xandru, frescosecco, peterneubauer, davewiner, emileifrem, apeacox, argv0, netuality, hbase, kweiner, simon_lucy, javatotto, ajordens, jdcryans, monlasara
• manafu, adipopescu, mateicorina, suki_bau, sportlocal, bogdannitu, ambogdan, virtopeanu, zooku, petrovvv, lauraflorea, startech, dailysportro, lucrurigratis, cami13
• floringrozea, andreeaniculici, iuliananegoescu, office, muzicologu, oly_s, themasquerader, trillianastra, alextudorache, alinalores, mariustap, bdgrupromania, eugenstroie
• andimoisescu, georgiana_cris, webraptor, blegoo, florina_hendre, alexandra_dobra, free57yler, gamextvro, smashmatic, sorinsucala, danielabogdan, ionut, sabrinel
• paulaseling, authorlist, ioanaas, roxxy306, completarea, codrutabouaru, raisalari, buticut, seb21y, rebelaa, paulaselingfan, lucal3x
• skitsanos, cafaulkner, videopolis, skitsanoscom, gourlaouen, stankov, mendezlife, usejquery, reelseo, gnutel0, stevenlfritz, dromescu
• acosmin, rubiqube, victorionescu, savealexandra, raavi, sfinro, gspsport, wtorino, yeswecan53, translation_ag, araujopjr2009
• nihasa, andra_da, edgetwism, paradisetravelr, anthonystevens4, paradisetravel, sunaina3, buleus, fingolfin, alexoda
• loredanagroza, ioana__x, blondy_blue, ipoooh, mariasmaranda, fanclub_lori, alincta, neomagie, snowychristmas, hawahdelilah
• petreanu, kramerjohann, senorpuju, derdelus, iulianmicu, catalinmihaila, alexseremet, nicoletastroie, cosmindo
• realitatea, vickyro, cunely, victormaxim, dupacolectare, larisamihalcea, muncaro, anamariahancu, twunique
• alexbrie, cnicules, kitsched, triptriphat, dhh, ricardoquesada, digital4ro, pavelperju, timbru
• hotnews_ro, hotsport, gsotiroulis, domnisoarat, cristianmuraru, dudumanbogdan, mrproper, lolita_2076
• adihadean, djoctav, catalinstoica, htc, codrina27, marina_dubceac, rhawtin, alexgardon
• arenabiz, phpromania, thenextwebro, rezidential, imobiliare_net, balaurro, fullofcolour, cultofmac
• primatv_ro, georgecalin, allexinno, djandi, dorutodorut, liviuhodor, kewxedge
• ganceanu, readfu, mirceapasoi, mtoader, yauconcept, tica2
• dezaxata, cheriero, djayrares, mishulika2, ciudatul, asfaltel
• ecostin, dragospanoiu, geohot, teodormincu, mcgogoo, ebogdan
• bitzaofficial, ngabyn, ggc_mohila, anetoiu, laurmandu, tomartzian
• orlandonicoara, coraen, everzor, tamtamvideo, lenus
• krossfire, luciansv, oanaovidiu, aproporo, iaci
• marie_jeanne, paulyluca, hdragomir, katze90, foaia
• zoso, raducotescu, legeza, e_multe, aditzah
• logicaluidemo, _pasha_, allbarca, dumbravaandrei
• viorelspinu, a_iulica, annamariasomay, cristinamarin
• chinezu, maeromania, ssea84
• stmurgeanu, deliamuresan, bogdan_hruban

Gata, ajunge pentru azi. Dacă ceva vi se pare curios, nu uitați că e ușor să greșești când te uiți la cine vorbește cu cine într-un grup de peste 7000 de oameni. Și nu uitați nici că unii (de exemplu chinezu) nu zic în ce oraș stau așa că sunt doar menționați de alții, dar ce spun ei nu s-a auzit.

Oricum: Idei de alte statistici? Cereri pentru alte persoane? Etc.

• Cel mai cunoscut cântec al lui: Don’t worry, be happy
• Cu Yo-Yo Ma: Hush little baby
• Instrumente? Voci în fundal? Cine are nevoie de ele? Drive
• Cântând cu tot publicul: Ave Maria
• Un experiment (de neurologie?): Pentatonic scale

Am uitat ceva?

View This Poll

1. blondele sunt proaste
2. proastele sunt blonde

În lumea bancurilor misogine, spre deosebire de lumea reală, prima propoziție este adevărată pe când a doua nu—mai sunt și brunete proaste. Verbul „a fi”, în acest context, este asimetric. Cele două propoziții înseamnă de fapt:

1. dacă ești blondă, atunci ești proastă
2. dacă ești proastă, atunci ești blondă

Este poate mai bine știut că din „dacă atunci ” nu se poate trage concluzia că „dacă atunci ”. De exemplu: „dacă bei un litru de sodă caustică atunci vei muri” nu înseamnă că „dacă mori atunci înseamnă că ai băut un litru de sodă caustică”—în mod clar, sunt și alte moduri mai interesante de a muri.

Ca să facem lucrurile mai interesante (și mai realiste) să zicem acum că o propoziție nu este fie adevărată 100%, fie complet falsă, ci are o anumită probabilitate (subînțeleasă a fi „mare”) de a fi adevărată. Cu această interpretare, propoziția „blondele sunt proaste” nu înseamnă că nu sunt și excepții, ci doar că e foarte probabil ca o blondă să fie proastă. Ia să vedem acum. Ce legătură e între următoarele două propoziții?

1. blondele sunt (probabil) proaste (sa zicem cu probabilitate )
2. proastele sunt (probabil) blonde (să zicem cu probabilitate )

Este posibil oare ca acum, cu noua interpretare probabilistă, cele două propoziții să fie echivalente? Nici măcar. Să zicem că din 100 de femei, 2 sunt blonde. Proaste sunt toate. Atunci pentru că toate blondele sunt proaste și prima propoziție e clar OK. Dar care e mică, așa că a doua propoziție nu e OK. Pentru cine e curios, relația exactă dintre și este dată de teorema lui Bayes, care este folosită și pentru a detecta automat spamurile.

Deci? Cum e?

1. fanii lui Mircea Badea sunt bucureșteni educați sau
2. bucureștenii educați sunt fani Mircea Badea

Am citit de curând o descriere pesimistă a notelor: Nu contează în viața reală, nu reflectă valoarea, dar sunt necesare ca să obții o diplomă. Și diploma, după cum știm, e foarte utilă pentru că unele slujbe se pot avea numai cu diplomă.

Cum spuneam, foarte pesimist. Hai să vedem cum pot fi descrise notele dintr-un punct de vedere optimist, mai american decât românesc, dacă vreți.

Comunicarea este foarte importantă pentru ca un grup de oameni să funcționeze bine. Grupurile mari tind să se fragmenteze pentru că oamenii, în mod natural, tind să interacționeze mai puțin cu cei care au păreri exotice sau doar diferite. Un mod de a ține legate grupuri mari este comunicarea instituționalizată. Iată numai câteva exemple: ședințe regulate în companii, votul periodic în statele democratice, urările trimise de sărbători prietenilor și familiei. Poate nu toți sunt încântați de ședința de miercuri, poate unii urăsc toți politicienii, poate o dată n-ai chef să te vezi cu ai tăi de Crăciun. Însă te simți constrâns de reguli, de legi scrise sau nu. Și ăsta e un lucru bun, căci fără interacțiune periodică grupul se destramă. Dacă nu ai petrece fiecare Crăciun în familie, atunci ușor, ușor vei aluneca… departe. Dacă firma nu ar avea ședințe, mese împreună, activități de team-building atunci relațiile interumane s-ar degrada.

Efectul nu este direct. Faptul că nu interacționezi cu cineva nu te face ca imediat să nu-ți mai placă acel cineva. Efectul este indirect. Lipsa de comunicare, de schimb de informație, face ca în timp, un an, doi, trei, părerile să diveargă atât de mult încât cele două persoane să se simtă stinghere în a începe o conversație. Asta la început. După și mai mult timp există riscul ca ce spune unul să i se pară o aberație celuilalt. În stadiul ăsta, un zid s-a ridicat între cele două persoane.

Notele date de profesori elevilor, precum și notele date de elevi profesorilor, sunt în principal un mecanism de comunicare instituționalizată.

Sarcina profesorului este să îi învețe pe elevi să gândească și să le lase și câteva cunoștințe pe termen lung. Sarcina elevului este simetrică—să învețe să gândească și eventual să și rețină o parte din cunoștințe. (Cantitatea de cunoștiințe manevrate de un elev este mult mai mare decât va reține. A manevra cunoștințe înseamnă a gândi. Nu poți să jonglezi cu bile imaginare și nu poți să gândești fără cunoștințe. Sau poți, dar e trivial. Nu ajută nici să-ncerci să jonglezi cu șase bile din prima. Mai mult despre asta altădată.)

Pentru ca echipa, elevul și profesorul, să-și poată atinge scopul, cei doi trebuie să comunice. Profesorul trebuie să-i spună elevului ce greșește, cum poate face ceva mai bine, să-l încurajeze, să-i arate soluții mai bune și mai elegante, să-l îndrume către surse de informație valoroasă și așa mai departe. La rândul său. elevul trebuie să-i spună profesorului când o explicație nu e clară, dacă laboratoarele sunt prea grele și așa mai departe.

Notele sunt o regulă care îl forțează pe profesor să îi spună elevului, periodic, cât de bine se descurcă, în general comparativ cu colegii. În mod normal o notă trebuie justificată și justificarea este mesajul mai important pentru elev decât nota însăși. Justificarea trebuie să arate greșelile, oportunitățile de a face mai bine, etc. Nota este în principal instrumentul care îl forțează pe profesor să formuleze periodic astfel de justificări.

Secundară este funcția notei de a decide cine continuă procesul de învățământ sau nu. Din acest punct de vedere nota este un instrument economic. Și acest subiect prefer să-l amân spre aprofundare pentru altă dată.

Să vedem acum ce ne spune această descriere a notei.

În primul rând, acordarea de note nejustificate este un comportament ce nu poate fi scuzabil. Este ca și când ai merge la ședința săptămânală a firmei și tot timpul te-ai gândi la ce gătești diseară pentru copii, ca și când ai merge la vot și ai pune ștampila complet aleator, ca și când te-ai duce la cina de Crăciun în familie cu o prostituată. Formal respecți cerințele, dar pierzi esența gestului.

În al doilea rând, părinții care își îndeamnă copii „să ia note mari” le insuflă acestora un ideal fals. E ca și când l-ai face pe angajat să creadă că performanța sa (și deci salariul său) va fi evaluată pe baza numărului de minute petrecut în ședințe. E ca și când ai crede că în România va curge lapte și miere dacă brusc toată lumea ar merge la vot (indiferent cu cine ar vota). Nota este doar un mijloc, în niciun caz scopul. Scopul este să înveți să gândești, să afli lucruri interesante, să îți faci prieteni.

În al treilea rând, la fel cum notele nejustificate nu sunt scuzabile, nici acțiunile conștiente ale unui elev de a lua note mari fără a învăța nu sunt scuzabile. În special a te plânge după examen că profesorul nu e bun îți descalifică credibilitatea complet. La fel cum este datoria profesorului să-ți spună periodic cum te descurci este și datoria ta să-i spui profesorului periodic cum se descurcă. (Când predai, unul din cele mai înfricoșătoare priveliști este o clasă de studenți care refuză să-ți răspundă la întrebări, care refuză să comunice. Fără interacțiune, un curs e mai prost decât o carte.) La UCD, de exemplu, studenții trebuie să completeze un formular în care dau note profesorului la mijlocul semestrului și sunt încurajați să justifice acele note. Este o regulă care îi forțează și îi încurajează pe studenți să dea feedback-ul necesar pe parcursul semestrului. Și despre asta, altădată.

În sfârșit, o observație care nu decurge din descrierea notelor de mai de sus. Dacă ești elev și vrei să iei note bune pentru a avea un avantaj după ce termini școala, atunci află că nu-ți folosești energiile cum trebuie. E adevărat, diploma determină într-o măsură importantă ce interviuri poți obține. Probabil dacă ai doar școala generală îți va fi greu să găsești un loc ca programator. (Pe de altă parte am avut un coleg la Google care avea doar liceul, deci se poate.) E adevărat, poate chiar și nota finală are o influență infimă asupra a ce interviuri primești pentru prima slujbă. Împarte acea influență la câte note au fost folosite pentru medie și o să afli cât merită să te „lupți” pentru o notă. Dar o dată ce ai ajuns la interviu, o dată ce ai luat prima slujbă, nimeni, dar nimeni, nu se mai uită la note. Așa încât, dacă obținerea unei slujbe este prioritatea ta, atunci strategia optimă este să ai note de trecere și eventual un serviciu part-time în paralel cu școala.

Dacă însă dezvoltarea personală este prioritatea ta, atunci încearcă să înțelegi subiectele de la școală. Niciun subiect nu poate fi apreciat la adevărata sa valoare fără o investiție inițială. Ca să folosești calculatorul trebuie să înveți să-l folosești, etapă nu prea plăcută (mai ales dacă ești în vârstă). Dar după ce înveți, o nouă lume ți se deschide în față, o lume de care nu știai că există. Alege măcar câteva materii la care să faci această investiție inițială și vezi cum merge. Când primești o notă nedreaptă (ceea ce adesea înseamnă nejustificată suficient de bine) spune-i profesorului, dar nu o lua personal. Nota, mai ales una nedreaptă, nu contează. Este doar un instrument artificial, dar util.

Răspunsul meu la prima întrebare este: Nu, nu ar trebui eliminate notele din școală, dar ar trebui mai bine înțelese.

În stânga sunt doi euro și în dreapta a mia parte din doi euro, o monedă tailandeză pe care am primit-o la Tesco. Aveți grijă.