Tag Archives: educație

angels and demons

angels and demons

Vă spuneam de curînd că am fost la librărie să iau cărți de aventuri. După Agentul Secret a urmat cartea lui Dan Brown Îngeri și Diavoli. Prin comparație s-a citit cam ca un scenariu: mult dialog, puțină introspecție, stil narativ direct, descrieri fotografice, vocabular comparativ cu al meu, adică sărac. Din cînd în cînd mai era cîte o înfloritură pe text, stîngace și stingheră, în genul „cele patru Alfa Romeo goneau prin oraș ca avioanele pe pistă.” Cu toate astea povestea e bine construită. Mi-a făcut plăcere în special să descopăr în mod repetat că fraza cutare pe care am citit-o în urmă cu 100 de pagini avea o cu totul altă interpretare decît îi dădusem eu inițial. Nu o să vă spun care anume sînt capcanele ca să nu stric surpriza. Povestea e mult mai bună decît cea din film.

Tema centrală este opoziția dintre știință și religie. Oameni religioși spun că religia nu e prezentată corect; oameni de știință spun că știința din carte e incorectă. Binențeles că primii pun ceva mai mult sentiment în răspunsul lor, pe cînd cei din urmă prezintă rece care e varianta corectă. În ciuda notei de la început care zice că statuile menționate în carte sînt adevărate, toată povestea e ficțiune. Cînd o citiți nu uitați să fiți toleranți.

O frază care mi-a atras atenția este: „one square meter of drag slows your fall down by 20%.” Strict vorbind „drag” este un fenomen, încetinirea mișcării unui obiect care se mișcă print-un fluid. Un fenomen nu se măsoară în numere ci se descrie în cuvinte. Așa că probabil este vorba de „drag coeficient”. Evident, asta nu este o greșeală, ci doar o exprimare eliptică. Problema este că un „drag coeficient” este adimensional, așa încît nu se măsoară în metrii pătrați. Ideea e că forța F_d  care încetinește un corp cu secțiunea A ce se mișcă cu viteza v printr-un lichid cu densitatea \rho variază astfel încît raportul

\displaystyle C_d=\frac{F_d/A}{\rho v^2/2}

depinde aproape numai de forma corpului. Acel „drag coeficient” e constanta asta C_d. Observați că F_d/A este un fel de presiune aplicată corpului de către fluid și că \rho v^2/2 este presiunea dinamică a lichidului văzut din sistemul de referință a corpului. Singura chestie de aici care se măsoară în metrii pătrați este secțiunea A. Deci poate Dan Brown a vrut să spună că „o parașută de un metru pătrat îți încetinește căderea cu 20%.” [Editare: Mai exact „dacă secțiunea transversală crește cu un metru pătrat atunci viteza terminală scade cu 20%.] OK, propoziția asta măcar se poate citii fără să te crucești. Dar e măcar aproape de adevăr? Probabil încetinirea se referă la viteza terminală, adică viteza maximă la care ajungi în cădere. Asta se poate găsi punînd condiția F_d=mg, unde m e masa corpului care cade și g e accelerația gravitațională. Așadar:

\displaystyle v_T=\sqrt{\frac{2mg}{\rho A C_d}}

[Editare: Am corectat calculul secțiunii transversale. Trebuie să nu mai scriu chestii de-astea la două noaptea și fără hîrtie. :p] Cu alte cuvinte Dan Brown ne spune că

\displaystyle 0.8 = \frac{v'_T}{v_T} = \sqrt{\frac{A}{A+1\mathrm{m}^2}}

Care dă A=1.78\,\mathrm{m}^2.

[Editare: Adăugare] Mai aflăm la un moment dat că greutatea într-un avion care zboară la aproximativ 18 kilometri înălțime este cu 15% mai mică decît greutatea la sol. Cum greutatea  G \propto 1/r^2 unde r este distanța pînă la centrul pămîntului, avem ceva foarte similar cu ce am făcut mai sus:

\displaystyle 0.85 = \frac{G'}{G} = \frac{R^2}{(R+h)^2}

De unde raza Pămîntului este R = h \sqrt{0.85}/(1-\sqrt{0.85}) \approx 212.6\,\mathrm{km}. Raza adevărată este de 6370 kilometri. Altfel spus, greutatea este cu numai 0.56% mai mică la o altitudine de 18 kilometri. Și mai altfel spus, trebuie să zbori la 540 de kilometri altitudine dacă vrei să-ți scadă greutatea cu 15%.

A treia (și ultima) carte de aventuri pe care am luat-o este Laleaua Neagră a lui Dumas. Mai am un pic și vă zic și de asta cum e.

1. Viața nu e dreaptă; obișnuiește-te.

2. Lumii n-o să-i pese de respectul tău de sine. Lumea se va aștepta să ai o realizare și abia apoi să te simți bine în pielea ta.

3. Nu vei cîștiga 1000 de euro pe lună în primul an după școală.

4. Dacă crezi că profesorul e dur, așteaptă pînă ai un șef.

5. Bucătar la MacDonalds nu e sub demnitatea ta. Pentru bunicii tăi o slujbă echivalentă se numea oportunitate.

6. Dacă faci prostii nu e vina părinților tăi, așa că nu te plînge după greșeli ci învață din ele.

7. Înainte să te naști părinții tăi nu erau așa plictisitori cum sînt acum. Au devenit așa fiindcă ți-au plătit ție facturile, ți-au spălat ție hainele și au trebuit să te-asculte pe tine zicînd cît de tare ești. Așa că înainte să scapi țara de paraziții din generația părinților tăi, încearcă întîi să scapi de mizeria din camera ta.

8. Poate că la tine la școală nu mai sînt cîștigători și pierzători, dar în viață sînt. În unele școli nu se mai dau note sub 5; îți dau atîtea ocazii cîte ai nevoie pînă nimerești răspunsul corect. Asta nu seamănă cu nimic din viața reală.

9. Viața nu are trimestre sau semestre. Nu ai vacanță vara și foarte puțini angajatori sînt interesați să te ajute „să te găsești pe tine.” Fă asta în timpul tău.

10. Televiziunea nu este lumea reală. În lumea reală oamenii mai trebuie să și plece din cafenea ca să meargă la serviciu.

11. Poartă-te frumos cu tocilarii. Șansele sînt că vei ajunge să lucrezi pentru unul dintre ei.

Bill Gates

Ross Shannon

Rosco

Dacă ești student la calculatoare, mate, electronică sau ceva similar în anul 2 sau anul 3, atunci uită-te la lista asta de proiecte: Odysseus Projects. Este o ocazie foarte bună să faci practica de vară pe bune și să te și distrezi, să vezi Irlanda (Dublin în special), să-ți faci contacte care-ți vor fi de folos mai tîrziu cînd cauți de lucru.

Dacă știi pe cineva care este student într-un domeniu tehnic în anul 2 sau 3, atunci spune-i de ocazia asta.

Am făcut două descoperiri de curînd.

Am venit din vacanța de Crăciun, am gătit și am descoperit că mi-e silă să mai mănînc a treia oară din aceeași mîncare de la frigider. Ba chiar nici a doua oară n-am făcut-o cu cine știe ce plăcere. Culmea e că atît cît am stat acasă am tot mîncat friptură făcută cu cîteva zile în urmă și n-am strîmbat din nas. Era bună. Deci, care era problema? Nu știu să gătesc? Puțin probabil. Cînd am mîncat proaspăt și Claudia și eu am zis că-i foarte bun. Secretul e că în vacanță n-am primit niciodată numai mîncare veche. Dacă friptura era de ieri atunci cartofii erau de azi și la fel și salata. Voi încerca abordarea asta între „gătește totul înainte să mănînci” și „gătește pentru două zile” pentru o perioadă.

Alt lucru pe care l-am învățat îl știam parțial dar cumva am reușit să nu-l aflu niciodată complet pînă acum. Fiindcă nu am vrut. Motivul: Îmi plac fripturile unsuroase prăjite în grăsime. Cum auzeam pe cineva zicînd că așa ceva nu e sănptos închideam urechile, întorceam capul, începeam să vorbesc tare și mă îndepărtam. Sau mă cufundam în alte gînduri ca să n-aud ce se spune. Povestea e așa. Pe vasele de sînge tot crește un fel de grăsime care poate să le înfunde și de tot. Evident, asta nu e prea bine, măcar avînd în vedere că sîngele cară oxigenul la creier și gîndurile care îți trec ție prin cap acum sînt alimentate de oxigenul pe care-l arde creierul tău. Se pare că vasele tind să se înfunde dacă îngurgitezi grăsimi saturate (adică atomii de carbon sînt legați numai cu legături simple, ca la alcani pentru cei care mai aveți vagi amintiri de chimie organică) și tind să se desfunde dacă îngurgitezi grăsimi nesaturate (adică cu legături duble/triple ca la alchene și… alea cu legături triple). Și acum partea frumoasă: Pe toate ambalajele scrie cîtă grăsime conține produsul și cîtă din ea e saturată (adică rea). N-ar trebui consumat decît vreo 2g de grăsime rea pe zi.

Grăsimile animale sînt în general saturate. Adică: carne cu grăsime, untură, unt — e rele. Grăsimile vegetale sînt în general nesaturate. Adică: uleiul e în general bun. Dar dacă încălzești tare o grăsime atunci tinde să se satureze. De aia nu e bine să folosești același ulei de multe ori.

Notă: Legătură dublă nu e chiar ca și cînd ai o legătură simplă de două ori. De-aia îi și zice uneori legătură \pi (spre deosebire de \sigma dacă îmi aduc aminte bine). Pur și simplu în loc să ai doi electroni cuplați ai patru.

Se pare că UE dorește ca operatorii de comunicații să păstreze jurnalele pe o perioadă de șase luni pentru Internet și un an pentru telefoane. Presa este scandalizată de această situație. Cîteva motive posibile:

  1. Oamenii din presă nu știu cum funcționează Internetul și centralele telefonice așa încît nu știu că aceste date există deja.
  2. Operatorii nu doresc să cheltuie în plus pentru organizarea datelor pe care le au și dezinformează presa pentru bani.

Efectul directivei UE este că dacă se obține mandat pentru obținerea unor date pentru urmărire penală și operatorul nu furnizează aceste date, atunci operatorul trebuie să răspundă legal. Pînă acum, operatorul putea bine mersi să spună, da, oi avea eu datele astea pe undeva dar decît să-mi pun oamenii să piardă timp căutîndu-le mai bine le zic procurorilor că nu le-avem că oricum n-au ce să ne facă. De acum, operatorii nu mai pot să dea un astfel de răspuns.

Culmea e că multe din blogurile care țipă cum că legea e comunistă, anti-democratică și așa mai departe sunt bloguri religioase. Nu, nu mă miră că ignoranța merge mînă-n mînă cu religia. Asta e normal. Totuși nu pot să nu remarc ironia situației. Cînd a fost întrebat cum îi este influențată viața de credința în Dumnezeu, Donald Knuth a răspuns că se comportă mereu ca și cînd cineva îl vede. Unui creștin adevărat nu i-ar fi teamă că e urmărit căci n-ar avea nimic de ascuns. Dar societatea în care trăim e fățarnică. Văd oameni care se uită toată ziua la emisiuni pornografice (fie și numai datorită limbajului de canal al „moderatorilor”) și cînd întreb de ce primesc răspunsul: „Eh, mă minunam și eu în ce hal pot să vorbească la televizor.”

Am găsit și două păreri informate. Varujan Pambuccian este împotriva legii pentru că este ușor pentru un criminal să se ascundă. Cred însă că subestimează puterea prostiei, exemplificată de curînd tocmai de poziția presei romînești față de această lege. De exemplu, un stimabil pe a cărui față e mai mereu pe sticla de la Realitatea TV dar al cărui nume n-am avut curiozitatea să-l aflu dezbătea această lege și menționa „puștii geniali din Vîlcea care au furat milioane de dolari.” Bună atitudine. Dacă furi milioane (și ești prins!) nu ești un hoț nenorocit ci un „puști genial”. Ce o fi așa genial să ieși pe stradă și să dai cu bîta în capul bătrînicilor ca să le iei poșeta nu știu. La fel nu știu nici ce o fi așa genial în a vinde produse pe eBay fără să expediezi produsele deși încasezi banii. Tot ce-ți trebuie e o doză sănătoasă de nesimțire. Da, dacă vrei să te ascunzi o poți face relativ ușor, o resursă bună fiind Electronic Frontier Foundation. Pe lîngă propagandă, aceștia produc și unelte utile. Problema e că mulți nu o vor face. Și, la fel cum merită să ținem loteria națională fiindcă e o taxă pe prostie, la fel merită să avem și legea asta.