Vinerea trecută am văzut Star Trek 0. Mi-a plăcut. Spre deosebire de serial are multe scene de acțiune și multe glume scurte. (O glumă scurtă e o glumă la care e suficient să fii atent <10 secunde ca s-o-nțelegi.) Spre deosebire de serial nu are dicuții filozofice, discuții despre morală și nici (prea multe) soluții tehnice miraculoase. Mi-a plăcut, dar în alt fel decît serialul. Discuțiile filozofice din serial îmi plăceau, dar și scenele de acțiune îmi plac.
Povestea e simplă: Spock călătorește în trecut și astfel creează un viitor alternativ. Ceea ce m-a făcut să mă întreb ce e cu fascinația asta de a încălca legile fizicii? Trebuie să fie un exercițiu mental de tipul „ce ar fi dacă?”. Din cîte știm călătoria în timp este imposibilă la fel ca și deplasarea cu viteză mai mare de viteza luminii. Și totuși nenumărate filme, printre care multe Star Trek-uri, au călători în timp. Problema e că niciodată nu mi-a fost clar cum anume vor autorii să funcționeze chestia asta. Poate cineva să îmi explice?
Întrebarea mai generală pe care mi-am pus-o este: Oare există vreun film care conține multe rezultate științifice în mod corect? Răspunsul pare să fie „da”. M-am uitat la cîteva episoade din The Big Bang Theory și toate părțile științifice sînt OK! E incredibil. Cred că sînt fan.
