Reformă

De curînd s-a terminat bacalaureatul în Irlanda. Rezultatele la matematică sînt subiect de prima pagină în cîteva zile—aproximativ un student din nouă a picat. O organizaţie a companiilor se plînge că viitorul economiei este în primejdie—nu au pe cine să angajeze. Opoziţia spune că învăţămîntul se duce de rîpă. Guvernul spune că nu-i motiv de panică şi planul de reformă nu trebuie grăbit pentru a asigura rezultate bune pe termen lung. Altă opoziţie spune că „planul guvernului” constă în scăderea standardelor aşa că eventualele statistici mai bune pe viitor vor reflecta de fapt înrăutăţirea sistemului de învăţămînt.

Toată povestea asta mi-a adus aminte de eterna reformă din învăţămîntul romînesc.

Mi-a adus aminte şi cît de greţoasă îmi e mie politica. De ce? Pentru că toţi au la fel de multă dreptate. Sînt sigur că o mai bună pregătire în ştiinţele exacte este benefică pentru economie. E clar că creşterea procentului de picaţi nu e motiv de bucurie. Cred că elaborarea unui plan pe cinci ani care după un an e înlocuit cu un plan pe cinci ani complet diferit care după un an e înlocuit cu alt plan pe cinci ani complet diferit… probabil nu e o idee prea bună. Şi e evident că aproape orice reformă a curriculumului implică şi eliminarea unor subiecte. Vedeţi? Am spus aceleaşi lucruri cu alte cuvinte. Eu cred că varianta mea corespunde mai bine realităţii decît varianta politicienilor. Dar nu mai este distractivă. Unde mai e plăcerea cititorului care vrea să se asocieze cu una dintre părţile (aparent) în conflict şi să înjure cu năduf pe ceilalţi care sînt tîmpiţi şi vor să strice tot? Nu mai e. Plăcerea unuia, greaţa altuia. Oamenii sînt diferiţi.

O revistă precum Gazeta Matematică, un sait precum didactic.ro sau infoarena.ro fac mai mult pentru calitatea învăţămîntului decît toată retorica politicienilor.

În Irish Independent o pagină întreagă este cu poze ale elevilor care au avut cele mai bune rezultate. Mi-a plăcut foarte mult ideea. Dacă vrei să îmbunătăţeşti învăţămîntul trebuie să schimbi percepţia că şcoala e un rău necesar. Tipa cu cele mai bune rezultate spune că a fost foarte important că nu s-a obosit prea tare. S-a relaxat ieşind cu prietenii regulat şi mergînd la antrenamente de Taekwondo.

Alt lucru de observat este că trei elevi de pe listă erau din aceeaşi liceu şi toţi au spus că rezultatele lor se datorează în mare măsură profesoarei de matematică. Acea profesoară pregăteşte copii an de an şi de-a lungul carierei ei va ajuta învăţămîntul în Irlanda semnificativ. Convingerea mea fermă este că curiculumul, tipul de examene, greutate întrebărilor şi toate lucrurile astea care se dispută activ au un efect mult mai mic decît calitatea oamenilor care lucrează în învăţămînt.

Să fii un bun profesor se învaţă. În loc de saituri cretine cu referate (care măresc notele dar scad calitatea învăţămîntului) mai bine o revistă în care profesorii buni să povestească cum lucrează cu elevii. Încet–încet ideile bune se vor răspîndi şi profesorii buni se vor simţi apreciaţi. Desigur, rămîne o problemă: ce înseamnă profesor „bun”? Cred că cel mai important este să se folosească criterii cît mai variate. Asta are avantajul că ai ce scrie în revistă, poţi alege mulţi oameni pentru a-i prezenta, evitînd astfel crearea unei „elite”. Exemple de criterii: cît de mulţumuţi spun elevii că sînt, rezultatele elevilor la bac, ce spun companiile despre foştii elevi ai unor profesori, rezultate la olimpiade, ce spun colegii despre ei, contribuţia la dezvoltarea de manuale, etc.

Anunțuri

Răspunde

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s