Gravidă agresată în aeroportul Henri Coandă

Trebuia să plece la zece fără cinci dar întîrzia. Claudia, gravidă de-abia intrată în săptămîna 27, era nervoasă fiindcă i-am spus că își ia prea multe bagaje. Acum era unsprezece și un sfert și eram toți obosiți. Fiind ultima zi în Romînia nu am dormit la prînz ci am stat cu cei dragi. De altfel, cît am stat acasă m-am antrenat să adorm la două noaptea, cînd ar fi trebuit să fim aproape aterizați în Dublin. Dar acum întîrzia. Scria că pleacă la jumate după miezul nopții dar știam din experiență că nu-i adevărat. Întîrzierile mari nu se anunță niciodată din prima și dacă s-a tras de timp la check-in atunci sigur se va trage de timp și la îmbarcare. Aveam să ajungem pe la cinci dimineața.

Claudia s-a dus cu Ana la toaletă. Ana e cam în săptămîna 22; are burtica mică. E simpatic ca două surori să fie însărcinate în același timp: înfloresc împreună. Ana a ieșit mirată. O domnișoară în uniformă o întrebase înăuntru „Cum zbori tu cu Aer Lingus așa însărcinată?” (Toate celelalte zboruri plecaseră.) „Nu zbor, sora mea pleacă.”

După ce Claudia a ieșit de la toaletă uniforma ni s-a alăturat.

Uniforma: „Arătați-mi cartea de îmbarcare!” … ”Așa, Claudia Grigore, așteptați puțin.” Pleacă și se întoarce cu întăriri, o altă uniformă domnișoară. „Aveți adeverință de la medic?”

Claudia: „Nu, dar nu cred că îmi trebuie. La ce săptămînă e limita?”

Uniforma: „Douăzeci și șapte. Dacă nu aveți adeverință biletul vi se anulează și trebuie să cumpărați altul mîine. Mergeți acasă.”

Claudia: „Vă rog să-mi arătați regulamentul.” … „Văd că scrie că-mi trebuie adeverință de la săptămîna 28 încolo.”

Uniforma: „Păi, și ce, noi vă credem pe cuvînt că nu sînteți în săptămîna 28? Ha!”

Eu: „În regulament scrie clar că adeverință medicală e necesară de la 28 de săptămîni încolo. Nu scrie nicăierică trebuie adeverință înainte sau că trebuie o adeverință ca să demonstrăm în ce săptămînă e gravidă. Compania aeriană vrea să fie acoperită în cazul în care se întîmplă ceva neplăcut în avion. De asta au făcut regulamentul așa. Dacă se întîmplă ceva neplăcut și gravida a mințit că e înainte de săptămîna 28 atunci e vina ei și compania aeriană e acoperită. Dacă e după și are adeverință medicală atunci e responsabilitatea medicului și compania aeriană e iar acoperită. Încă o dată, nu scrie nicăieri că trebuie adeverință înainte de săptămîna 28.”

Uniforma: „Regulamentul e foarte ușor interpretabil…”

Eu: „Da, este întradevăr ușor interpretabil dar numai într-un singur fel fiindcă din fericire e scris foarte clar.”

Claudia: „Și dacă aducem o hîrtie de la medic care atestă că sînt în săptămîna 27 e OK?” (Aveam un raport de la o ecografie acasă.)

Uniforma: „Ha! Păi n-aveți cum să aduceți adeverință de la medic în 45 de minute.”

Claudia: „Dar dacă aduc e OK?”

Uniforma: „Nu! Trebuie să fie adresată către Aer Lingus.”

Eu: „Domnișoară, vă repet: Arătați-mi vă rog unde scrie în regulament că trebuie adeverință medicală înainte de săptămîna 28.”

Uniformele, plecînd: „O să vorbim cu comandantul navei!!”

Cum se termină povestea? Fratele Claudiei traversează Bucureștiul de două ori ca să aducă raportul de la ecografie în 40 de minute, uniformele vorbesc prin stație cu un tip care zice că e OK dar e mirat de ce îl întreabă pe el (vorbea romînă, apropo) și apoi spun tot prin stație că, hai, să ne încarce și nouă bagajul. Se termină cu o replică epocală: „Ca să vedeți că nu v-am mințit!”

Zborul EI673, data 20 ianuarie 2009, întîrziase așa mult pentru că pe traseul Dublin-București fuseseră nevoiți să aterizeze în Manchester să scape de un pasager agresiv.

De ce oare mi se întîmplă ceva de genul ăsta la fiecare vizită în Romînia? „The first [rule to remember] is to forget all notions that you have of customer service. Otherwise, after 90 per cent of your dealings with waiters, shopkeepers and members of the public you will be left wondering what you had done to offend the person to make them so curt and rude to you.” (Telegraph, octombrie 2008) Voi ce-ați face în locul meu? Care e cea mai bună metodă să fac să ajungă la domnișoarele care ne-au tratat așa mesajul că „în civilizație un astfel de comportament nu este tolerat”? Îmi aduc aminte că acum doi ani m-a frecat un vameș vreo două ore că de ce am laptop la mine și că de ce are un abțipild cu Windows pe el. Săptămîna următoare am văzut la știri că vreo zece vameși de la aeroport au fost dați afară pentru luare de șpagă. Probabil au supărat pe cineva care a știut ce să facă.

Și, da, am pus titlu ca-n ziare: N-a bătut-o nimeni dar numai noi știm prin ce-am trecut. Eu cel puțin tremuram tot la un moment dat. Asta ca să vă dați seama că mai sus e varianta prescurtată.