note

Ar trebui să fie eliminate notele din școală?

Am citit de curând o descriere pesimistă a notelor: Nu contează în viața reală, nu reflectă valoarea, dar sunt necesare ca să obții o diplomă. Și diploma, după cum știm, e foarte utilă pentru că unele slujbe se pot avea numai cu diplomă.

Cum spuneam, foarte pesimist. Hai să vedem cum pot fi descrise notele dintr-un punct de vedere optimist, mai american decât românesc, dacă vreți.

Comunicarea este foarte importantă pentru ca un grup de oameni să funcționeze bine. Grupurile mari tind să se fragmenteze pentru că oamenii, în mod natural, tind să interacționeze mai puțin cu cei care au păreri exotice sau doar diferite. Un mod de a ține legate grupuri mari este comunicarea instituționalizată. Iată numai câteva exemple: ședințe regulate în companii, votul periodic în statele democratice, urările trimise de sărbători prietenilor și familiei. Poate nu toți sunt încântați de ședința de miercuri, poate unii urăsc toți politicienii, poate o dată n-ai chef să te vezi cu ai tăi de Crăciun. Însă te simți constrâns de reguli, de legi scrise sau nu. Și ăsta e un lucru bun, căci fără interacțiune periodică grupul se destramă. Dacă nu ai petrece fiecare Crăciun în familie, atunci ușor, ușor vei aluneca… departe. Dacă firma nu ar avea ședințe, mese împreună, activități de team-building atunci relațiile interumane s-ar degrada.

Efectul nu este direct. Faptul că nu interacționezi cu cineva nu te face ca imediat să nu-ți mai placă acel cineva. Efectul este indirect. Lipsa de comunicare, de schimb de informație, face ca în timp, un an, doi, trei, părerile să diveargă atât de mult încât cele două persoane să se simtă stinghere în a începe o conversație. Asta la început. După și mai mult timp există riscul ca ce spune unul să i se pară o aberație celuilalt. În stadiul ăsta, un zid s-a ridicat între cele două persoane.

Notele date de profesori elevilor, precum și notele date de elevi profesorilor, sunt în principal un mecanism de comunicare instituționalizată.

Sarcina profesorului este să îi învețe pe elevi să gândească și să le lase și câteva cunoștințe pe termen lung. Sarcina elevului este simetrică–să învețe să gândească și eventual să și rețină o parte din cunoștințe. (Cantitatea de cunoștiințe manevrate de un elev este mult mai mare decât va reține. A manevra cunoștințe înseamnă a gândi. Nu poți să jonglezi cu bile imaginare și nu poți să gândești fără cunoștințe. Sau poți, dar e trivial. Nu ajută nici să-ncerci să jonglezi cu șase bile din prima. Mai mult despre asta altădată.)

Pentru ca echipa, elevul și profesorul, să-și poată atinge scopul, cei doi trebuie să comunice. Profesorul trebuie să-i spună elevului ce greșește, cum poate face ceva mai bine, să-l încurajeze, să-i arate soluții mai bune și mai elegante, să-l îndrume către surse de informație valoroasă și așa mai departe. La rândul său. elevul trebuie să-i spună profesorului când o explicație nu e clară, dacă laboratoarele sunt prea grele și așa mai departe.

Notele sunt o regulă care îl forțează pe profesor să îi spună elevului, periodic, cât de bine se descurcă, în general comparativ cu colegii. În mod normal o notă trebuie justificată și justificarea este mesajul mai important pentru elev decât nota însăși. Justificarea trebuie să arate greșelile, oportunitățile de a face mai bine, etc. Nota este în principal instrumentul care îl forțează pe profesor să formuleze periodic astfel de justificări.

Secundară este funcția notei de a decide cine continuă procesul de învățământ sau nu. Din acest punct de vedere nota este un instrument economic. Și acest subiect prefer să-l amân spre aprofundare pentru altă dată.

Să vedem acum ce ne spune această descriere a notei.

În primul rând, acordarea de note nejustificate este un comportament ce nu poate fi scuzabil. Este ca și când ai merge la ședința săptămânală a firmei și tot timpul te-ai gândi la ce gătești diseară pentru copii, ca și când ai merge la vot și ai pune ștampila complet aleator, ca și când te-ai duce la cina de Crăciun în familie cu o prostituată. Formal respecți cerințele, dar pierzi esența gestului.

În al doilea rând, părinții care își îndeamnă copii „să ia note mari” le insuflă acestora un ideal fals. E ca și când l-ai face pe angajat să creadă că performanța sa (și deci salariul său) va fi evaluată pe baza numărului de minute petrecut în ședințe. E ca și când ai crede că în România va curge lapte și miere dacă brusc toată lumea ar merge la vot (indiferent cu cine ar vota). Nota este doar un mijloc, în niciun caz scopul. Scopul este să înveți să gândești, să afli lucruri interesante, să îți faci prieteni.

În al treilea rând, la fel cum notele nejustificate nu sunt scuzabile, nici acțiunile conștiente ale unui elev de a lua note mari fără a învăța nu sunt scuzabile. În special a te plânge după examen că profesorul nu e bun îți descalifică credibilitatea complet. La fel cum este datoria profesorului să-ți spună periodic cum te descurci este și datoria ta să-i spui profesorului periodic cum se descurcă. (Când predai, unul din cele mai înfricoșătoare priveliști este o clasă de studenți care refuză să-ți răspundă la întrebări, care refuză să comunice. Fără interacțiune, un curs e mai prost decât o carte.) La UCD, de exemplu, studenții trebuie să completeze un formular în care dau note profesorului la mijlocul semestrului și sunt încurajați să justifice acele note. Este o regulă care îi forțează și îi încurajează pe studenți să dea feedback-ul necesar pe parcursul semestrului. Și despre asta, altădată.

În sfârșit, o observație care nu decurge din descrierea notelor de mai de sus. Dacă ești elev și vrei să iei note bune pentru a avea un avantaj după ce termini școala, atunci află că nu-ți folosești energiile cum trebuie. E adevărat, diploma determină într-o măsură importantă ce interviuri poți obține. Probabil dacă ai doar școala generală îți va fi greu să găsești un loc ca programator. (Pe de altă parte am avut un coleg la Google care avea doar liceul, deci se poate.) E adevărat, poate chiar și nota finală are o influență infimă asupra a ce interviuri primești pentru prima slujbă. Împarte acea influență la câte note au fost folosite pentru medie și o să afli cât merită să te „lupți” pentru o notă. Dar o dată ce ai ajuns la interviu, o dată ce ai luat prima slujbă, nimeni, dar nimeni, nu se mai uită la note. Așa încât, dacă obținerea unei slujbe este prioritatea ta, atunci strategia optimă este să ai note de trecere și eventual un serviciu part-time în paralel cu școala.

Dacă însă dezvoltarea personală este prioritatea ta, atunci încearcă să înțelegi subiectele de la școală. Niciun subiect nu poate fi apreciat la adevărata sa valoare fără o investiție inițială. Ca să folosești calculatorul trebuie să înveți să-l folosești, etapă nu prea plăcută (mai ales dacă ești în vârstă). Dar după ce înveți, o nouă lume ți se deschide în față, o lume de care nu știai că există. Alege măcar câteva materii la care să faci această investiție inițială și vezi cum merge. Când primești o notă nedreaptă (ceea ce adesea înseamnă nejustificată suficient de bine) spune-i profesorului, dar nu o lua personal. Nota, mai ales una nedreaptă, nu contează. Este doar un instrument artificial, dar util.

Răspunsul meu la prima întrebare este: Nu, nu ar trebui eliminate notele din școală, dar ar trebui mai bine înțelese.

Anunțuri

O părere la “note

  1. foarte intersanta abordare… ;) Asa gandesc si eu….cel putin teoretic caci practic e mai greu sa „nu iti pese” de note si sa te gandesti ca ele sunt irelevante si ca nu reflecta valoarea cheers ;)

    Apreciază

Răspunde

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s