alba neagra

Ieri am avut musafiri. Ne-au adus cadou un joc, pe care l-am jucat spre seară. Am fost 5 jucători, de la 5 la 40 de ani. Fi-miu, jucătorul de 5 ani, a fost super-încântat. Jocul funcționează cam așa. Pe o grilă se așează progresiv pătrățele. Pe pătrățele sunt desenate niște drumuri.

20141222_221017

Fiecare latură a pătrățelului atinge drumuri în exact două locuri. Fiecare drum desenat pe un pătrățel unește două astfel de locuri. Așadar, pe fiecare pătrățel sunt desenate exact patru drumuri.

Pe drumurile astea se plimbă piesele jucătorilor. Când pui jos un pătrățel, trebuie să îl pui lângă piesa ta. Apoi, piesa ta trebuie să-și continuie drumul pe pătrățelul nou și eventual în continuare pe pătrățele vechi până se termină drumul sau se lovește de altă piesă. Dacă două piese se lovesc, sunt eliminate. Dacă drumul se termină la marginea tablei, piesa e eliminată.

Inițial, piesele se află la marginea tablei.

„Dar ce se întâmplă dacă unei piese nu i se termină drumul, dacă se plimbă pe un cerc?” am întrebat.

„Asta nu se poate”, mi s-a răspuns.

Întâi am crezut. Apoi m-am gândit puțin și acum știu că nu se poate. Soluție în alb: Un ciclu construit cu pătrățele ca cele descrise mai sus nu atinge marginea tablei. (Dacă ar atinge marginea, n-ar fi ciclu.) Dar, piesele încep de pe marginea tablei, așa că n-au cum să ajungă pe un astfel de ciclu.

S-a făcut târziu. Oaspeții au plecat. Fi-miu a vrut să continue să joace. Întâi am cedat eu. Apoi Claudia. Fi-miu … nimic:

„Hai să jucăm alt joc.”

„Ce joc?” întreb eu.

Aduce trei pahare (opace) și o bilă și începe să joace alba-neagra cu mine. Doar că nu mă lasă să mă uit când le amestecă. I-am spus că jocurile de obicei îți îmbunătățesc diverse abilități. Dacă jocul este pur de noroc, atunci nu mă interesează. S-a gândit un pic:

„Păi, ține ochii închiși și exersează-ți auzul!”

N-am mai avut ce să zic, așă că vreo cinci minute mi-am exersat auzul la alba-neagra, fără prea mare succes.

Apoi mi-a venit o idee.

„Știi ceva? Când deschid ochii voi arăta cu creionul la un pahar. Dar ăsta nu e paharul unde cred eu că este bila. Pasul următor este că tu alegi unul din paharele la care eu nu arăt cu creionul și care nici nu are bila sub el și îl răstorni. Apoi eu am ocazia să mă răzgândesc și să arăt la celălalt pahar care a rămas nerăsturnat.”

„OK.”

Când a venit rândul lui am făcut la fel. Doar că el n-a vrut să se răzgândească.

„Ești sigur?”

„Sunt sigur. Nu mă răzgândesc.”

Am jucat așa 9 perechi de jocuri. Astea sunt rezultatele, fi-miu (M) și cu mine (R):

20141222_215552

El a câștigat de 3 ori, eu de 6 ori. (Am avut noroc, dar chiar așa a ieșit.)

„Ce părere ai? E mai bună strategia în care te răzgândești sau cea în care nu te răzgândești?”

„Cea în care nu te răzgândești.”

„Cum așa? Nu am câștigat eu de mai multe ori?”

„Ba da. Dar strategia în care nu te răzgândești e strategia mea.”

Anunțuri

Răspunde

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s